Oroarea de a merge la ora 23 pe un Titulescu care azi nu a avut iluminare stradala (de obicei este o strada foarte bine luminata), oroarea de a te uita dupa tot felul de dubiosi si patrupede care ar putea atenta la bunurile sau la membrele tale, oroarea de a-ti pune intrebari jenante de genul: Persoana care vine spre mine pare in regula? Sa traversez? Ce s-a auzit? Ala e un caine?
Oroarea de a ramane, dupa ce ai ajuns intreg in scara bloclui, blocat intr-un lift idiot exact in fata peretelui, probabil fara nici o sansa de scapare pana dimineata... probabil... daca telefonul a ramas fara baterie exact cand ai nevoie de el, asa cum ii este obiceiul. Probabil ca majoritatea dintre voi stiu ca intre 2 etaje si respectivele lor usi este un perete in fata caruia daca se opreste liftul nu mai ajungi la mecanismul de deschidere a usii de la etaj. Probabil acest lucru este si in functie de lift...
Cu siguranta am cicatrici pe picioare care atesta ca eu si cainii am avut confruntari in acest... mirific oras. Probabil acesti Canis lupus familiaris vor mai ataca acest Homo sapiens din Grivita. Probabil cainii nu stiu ca eu tin minte cum este sa faci antirabic la spitalul Colentina.
Ce legatura au toate astea cu fotografia? Poate nici una. Poate acest post are si un mesaj mai adanc, mesaj ce nu este evident la prima vedere.
P.S. nu-i asa ca cicatricile ma fac mai sexy?
Monday, February 25, 2008
Probabil... poate
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
si dintr-o data, mi s-au dezvaluit sensuri noi... now i see the sun... plm.
da, frate, te fac foarte sexi. inca doi trei caini si o sa te iubeasca toate.
Eu cu echipament foto la tine, pe o strada foarte slab iluminata, cu 1-2 persoane necunoscute in jurul meu. M-as asigura ca am sireturile legate la tenesi, in caz ca trebuie sa fug. Din pacate eu umblu cu ele desfacute mereu. :D Deci mi-o iau.
Post a Comment