Monday, March 31, 2008

Fără titlu

O mică pauză fotografică...

Sunday, March 30, 2008

5

Saturday, March 29, 2008

Wide. Nu. Super wide.

Am fost azi în parc. A veni şi Ovi care mi-a împrumutat pentru câteva zile 10-22-ul lui. Cât de wide este un super wide? Foarte.




Fascinaţia mea pentru 10-22 este mai veche. Prima oară am ieşit în oraş cu acest obiectiv pe aparat, tot graţie lui Ovi, aproximativ acum 6 luni.

Mi se pare fascinant faptul că este de cel puţin 2 ori mai wide decât îţi poţi imagina.

Ovi

Până marţi... wide. Nu. Super wide.

Friday, March 28, 2008

Vineri

Ca o mică recapitulare miercuri am ajuns la concluzia că fotografia este scuza perfectă a oricărui fotograf pentru a merge oriunde şi a pune oamenii în orice ipostază îi dictează imaginaţia.

Azi, vineri, sunt cel puţin surprins, dacă nu chiar uşor trepanat.

OK. Avem cea mai bună scuză din lume... şi? Ce facem cu ea?

Păi... nimic

Fotografiem absolut orice şi absolut oricum. Oare? CÂT de mare este pasiunea colectivă pentru ghiocei, pui de pisică şi peisaje montane?

1860 vă spune ceva?

Thursday, March 27, 2008

Zero barat

Wednesday, March 26, 2008

Miercuri

Partea I
sau
Ca să poţi merge oriunde te taie capul

Dacă stăm să ne gândim scuza fotografiei ne-a dus pe câmpuri de luptă, printre oameni decapitaţi şi măcelăriţi, prin păduri, prin clopotniţe, prin cimitire, prin catedrale, prin parcuri, pe străzi, la mare, la munte, sub pământ, în aer, invers, înapoi sau poate chiar dincolo, toate datorită faptului că avem aparatul de gât. Carevasăzică suntem fotografi. Avem un statut special pentru că avem scuza, scuza perfectă.

Partea II
sau
Pentru că suntem nişte băieţi care la 5 ani se jucau cu maşinuţe
iar la 20 se joacă, metaforic si ne-peiorativ, cu păpuşi


Dacă stăm să ne gândim scuza fotografiei ne-a permis să răpim fete timide sau nu, singure sau nu, să le îmbrăcăm cum vrem noi, să le machiem cum vrem noi, să le ducem unde vrem noi, să le facem să stea cum vrem noi, să le punem să facă ce vrem noi, toate datorită faptului că avem aparatul de gât. Carevasăzică suntem fotografi. Avem un statut special pentru că avem scuza, scuza perfectă.

Partea III
sau
Regresul fotografiei

Am asistat la dispute între fotografi şi toate s-au purtat pe anumite teme prestabilite. Echipament, tehnică, istoria fotografiei, ce fac alţii sau ce au făcut alţii. Mi se face puţin greaţă când văd oameni prinşi în bula celor care au făcut fotografie până acum. Câţi oameni au făcut fotografia fotografie? Cam câţi intră la Mc Donald's Romană. Cu tot cu terasă. Ar trebui să ne dea de gândit faptul că ne raportăm la o mână de oameni pe care nu-i cunoaştem.

Partea IV
sau
Mâna criminală

Se întâmplă unoeri să deschidem un album de artă şi să vedem ceva care ne impresionează profund. Dăm pagina şi urmează ceva foarte plictisitor. Căutăm cu frenezie alte pagini, poate s-au lipit 2 între ele, poate o mână criminală a rupt o pagină, pagina crucială, căutam continuarea spectaculosului dar urmează doar plictisitorul. Noi, în sinea noastră, fabricăm o pagină, pentru noi înşine, în fiecare zi.

Partea V
sau
Saltele pe pereţi

Probabil unii ne-am angajat într-un fel de cruciadă personală. Probabil suntem convinşi că, la un moment dat, vom închide gura lumii printr-o fotografie, noi cei care probabil suntem foarte aproape de o cameră cu pereţii capitonaţi. Trăim într-o altă lume, cu alte reguli, într-o lume în care probabil orice problemă poate fi rezolvată punând pe masă o fotografie. O anumită fotografie. La un anumit moment. Iar atunci restul va fi tăcere.

Tuesday, March 25, 2008

Un mic experiment

Monday, March 24, 2008

Silicat de sodiu si clorură de cobalt

Ce ne protejează pe noi, fotografii, de neplăceri? Durex? Nici vorbă. Silicat de sodiu? Cu siguranţă. Ce este acest silicat de sodiu? Un simplu desicant. Absoarbe apa din aer. A fost folosit în primul război mondial pentru a absorbi gazele şi vaporii ce intră în măştile de gaze iar în al doilea război mondial a fost folosit pentru a feri penicilina şi echipamentul militar de umezeală. În zilele noastre se foloseşte pe scară largă de diferite industrii iar din 2008 este folosit şi de mine.


Din cunoştinţele mele se pune un pliculeţ mic în fiecare ambalaj de placă de bază sau hard disk. Nu aveam decât 2. Le ţineam în rucsac sub aparatul foto. Dar azi...


...am făcut rost de versiunea industrială. Nu vă pot spune de unde pentru că nici cele mici nu se găsesc de vânzare pe piaţă. Cel puţin eu nu am găsit. Pachetul din stânga este sigilat pentru că această... chestie... acţioneză destul de feroce.

Singurul dezavantaj este următorul. Unele biluţe de silicat de sodiu sunt tratate cu un indicator de umezeală, de obicei clorură de cobalt. Când sunt roz nu mai pot absorbi apă. Tot ce trebuie să faci este să le pui la căldură pentru 2 ore şi se fac albastru închis, semn că nu conţin apă. Sunt complet refolosibile. Pentru că pachetele mari sunt din hârtie poroasă şi nu din plastic transparent nu avea rost să folosească indicator de umezeală pentru că oricum nu poţi să vezi prin hârtie. Dar le pot recicla odata la 5-6 luni având în vedere dimensiunea lor. Şi pentru că am 2 le folosesc alternativ. Nu mai ştiu fotografi care folosesc aşa ceva dar prefer să îmi iau măsuri de precauţie. Electronicele şi umezeala nu se înteleg deloc.

Ce-i place cu adevărat fotografului

Vorbeam acum cu Ovi (se pare că îi dezamăgim pe ei care aşteptau bătaie la mine pe blog) despre fotografie. L-am întrebat cum pot să aflu câte fotografii am făcut până acum pentru că mi-e frică să nu-mi crape maşinăria. Este evaluată la 20.000 cadre. Ovi mi-a dat un raspuns care mi-a dat de gândit. Eu am făcut 43.000 de cadre şi nu a crăpat, nu ai cum să ai mai multe ca mine. Asta înseamnă cam 1194,4 filme. El face fotografie de 2 ani jumătate, eu de 8 luni.

Amândoi avem momente în care dăm peste fotografii vechi care nu ne-au plăcut la momentul respectiv dar acum ne spun ceva nou. Ceva ce ne scăpa acum x luni.

Mi-a mai spus că în ultimile 5-10 mii de cadre a început cu adevărat să evolueze. Eu nu mă pot evalua obiectiv dar cine mă cunoaşte ştie foarte bine că fotografia mea de ieri azi mi se pare plină de greşeli flagrante.

Este de acord cu mine şi cu părerea mea despre experimente, subiect pe care l-am abordat acum câteva zile pe blog. Ar trebui să experimentăm mai mult şi să vorbim mai puţin.

Ce-i place cu adevărat fotografului? Să vadă, obiectiv, că a evoluat. Punct.

Sunday, March 23, 2008

Ce-i place fotografului

Ce-i place oare fotografului? Eu cred că îi place sa aibă idei. Şi cel mai interesant lucru este că ideile vin din cele mai neaşteptate locuri. Azi Maria Coman mi-a dat o idee. Cred că ar trebui să acord o mai mare atenţie filmelor. Destul de mare încât să am pe acest blog o categorie dedicată exclusiv lor.

În altă ordine de idei am observat că unor fotografi nu le place să fie criticaţi. Chiar în acest weekend am supărat doi fotografi care mi-au cerut părerea vis-a-vis de nişte fotografii.

Dacă s-au supărat pentru că Octavian le-a criticat câteva fotografii sunt curios cum ar fi reacţionat dacă 6 profesori de la UnArte le criticau la unison portofoliile.

Saturday, March 22, 2008

Fără titlu

Friday, March 21, 2008

Înapoi în camera obscură

Pentru că eu sunt băiatu' ăla care aduce jihadul pe forumurile de fotografie uneori simt nevoia să mă relaxez. Am decis ca începând de azi să redeschid camera obscură. Azi vreau să fac ceva în stilul lui Man Ray.

Am dat iama prin revelatorii şi fixatorii de sub pat... sunt genul ăla de om care are aşa ceva sub pat. Am vrut să văd cât de uzate sunt substanţele şi dacă a intrat lumină în cutia cu hârtie foto.

Revelatorul este puţin uzat dar în rest totul pare în ordine. Desigur... în afara faptului că mai nou revelatorul trece prin mănuşi. Cam neplăcut să te pişte pe la degete când esti cu mainile în căldarea plină de chimicală.

Update:

O mică observaţie. După ce clătiţi fotografiile puteţi să le puneţi la uscat direct pe faianţă. Se lipesc de minune din cauza apei.


X

Thursday, March 20, 2008

Cand 1... 2... 3... click nu mai este de ajuns 03

Modelul meu pentru acest concurs afirmă public că nu va interveni nimic. Sunteţi martori.

În altă ordine de idei, sunt dezamăgit pentru că unii participă la concursuri de fotografie doar pentru premii.

Wednesday, March 19, 2008

Cand 1... 2... 3... click nu mai este de ajuns 02

Am un concurs. Am o idee. Am un model. Dacă totul merge bine o să fiu în stradă, cu trepied, cu aparat, cu obiective, cu model. Sunt curios ce reacţie o să aibă lumea de pe stradă.

Dacă nimic nu merge bine o să rămân fara model. Nu o să aibă curaj să facă ce-i spun eu. Sau o să intervină ceva în programul ei. Caz în care pun în aplicare planul B.

Tuesday, March 18, 2008

K.I.S.S.

Doulfe mi-a spus că pleacă în Barcelona şi m-a rugat să-i dau nişte îndrumări fotografice pentru că Barcelona este, evident, printre altele, sinonim cu Gaudi.

Pentru că prostul de mine nu a mai fotografiat arhitectură sau elemente de arhitectură de cel puţin jumătate de an am început să caut, prin 100 gigi de RAW-uri, fotografii din cretacic. Uitându-mă peste ce făceam acum câteva luni, în timp ce mă oripilam desigur, mi-am dat seama de câteva lucruri pe care, personal, nu le-aş mai face niciodată.

În primul rând, nu aş mai fotografia ziua în 'miaza mare niciodată. M-aş duce dimineaţa, seara, când este înnorat bine de tot şi în special când plouă sau imediat după ce a plouat şi incă este înnorat. Cu o singură excepţie. Când vreau în mod expres umbre ce necesită lumină dură de 13 PM. Nu cred că mai trebuie să subliniez necesitatea unui trepied când fotografiezi pe vreme înnorată.

În al doilea rând, nu aş ieşi pe uşă fără un filtru de polarizare. În principal pentru că elimină reflexiile de pe toate suprafeţele. Chiar şi de pe cele care aparent nu reflectă nimic. Cum ar fi asfaltul. Evident întunecă şi cerul iar asta place ochiului acestui fotograf.

În al treilea rând K.I.S.S. Este un acronim pentru Keep It Simple Stupid. Nu vrem fotografii de arhitectură în care apar maşini, oameni, copaci, copii cu baloane şi clovni sau ce se nimereşte să fie prin zonă la momentul respectiv. Cu o singură excepţie desigur. Când vrem în mod expres asta.

Cât despre compoziţie şi alte alea nu pot spune decât faptul că singurul scop este să faci o fotografie care să-ţi placă ţie. Pentru mine este imposibil. Alţii reuşesc în 5 minute şi pleacă mai departe.

Nu contează A/N sau color pentru că fotografiem RAW. Cel puţin asta sper că facem.

Mai jos dau 3 exemple, umile, din cretacic, de ce şi de ce în fotografia mea, umilă, de arhitectură.



Uşă din zona Magheru-Romană de pe un traseu frecventat zilnic de un număr inestimabil de oameni. 20% dintre cei chestionaţi au reuşit să o identifice.



Bucată din hotelul Intercontinental Bucureşti. 50% dintre cei chestionaţi nu mă cred nici în ziua de astăzi când spun asta.


30% dintre cei chestionaţi nu au reşit să cuprindă cu mintea faptul că fotografia din dreapta reprezintă obiectul din stânga văzut din spate.


Umila mea concluzie? Ia Intercontinentalul şi încearcă să faci în aşa fel încât să nu creadă lumea că aia ai fotografiat.

Update: Doulfe m-a întrebat ce poate face, mai specific, cu obiectivul ei umil. Adică un 18-55 mm. Deşi eu aş folosi un 10-22 mm şi un 85mm sau 100mm (pentru perspective interesante), folosim ce avem şi poţi face cu un 18-55mm ce poti face cu orice alt obiectiv. Nu vreau să intru în detalii tehnice. Contează cum vezi tu arhitectura respectivă. Poţi face fotografii geniale cu un 18-55mm fără nici o problemă. Depinde de fotograf nu de obiectiv. Un filtru de polarizare decent pentru obiectivul tău este ăsta. Polarizare circulară HOYA 58mm. Dacă vrei să se inţeleagă ce ai fotografiat, fotografiezi în aşa fel încât să se înţeleagă :) De exemplu în fotografia mea hotelul Intercontinental nu a fost recunoscut de unii pentru că nu apar elemente de referinţă. Dacă îl fotografiam de vis-a-vis şi apărea în întregime nu mai era nici o problemă. Dacă nu ai trepied înainte să iesi din casă scoţi aparatul pe geam şi verifici dacă este destulă lumină afară. Ştii regula cu expunerea. Timpul de expunere maxim este (focală+focală/2) secunde.

Update2: Fotografie de arhitectură pe ceaţă. Cred că arată foarte interesant.

Monday, March 17, 2008

L-a parat !!!

Am iesit azi la o cafea cu o fata care l-a parat pe CatalinG. Cica, zice el, i-am facut fetei umbre inestetice sub ochi. Sa purcedem la explicatii.

Avand in vedere ca acele fotografii intra la categoria experiment inseamna ca la momentul respectiv am avut un moment vreau sa vad ceva. Faptul ca toti facem experimente cu lumini si alte nebunii este de necontestat. Daca fotografii profesionisti si-ar face publice experimentele, unde acestia nu tin cont decat de lucrul pe care vor sa-l vada, probabil ca valoarea perceputa a muncii lor fotografice ar scadea foarte mult DACA nu se face diferenta dintre fotografie de portofoliu, fotografie normala si fotografie am-vrut-sa-vad-ceva.

Dar nu m-am suparat pe Catalin :D

Sunday, March 16, 2008

Lecţia de fotografie

Ca să fiu în rând cu lumea încerc să dau şi eu o lecţie de fotografie.

No, în jenăre, cankitakea de lumină ce intră prin obiectiv iaşte proporţională cu suprafaţa deschiderii ghiafragmei aghică pi pe lângă ef pe 2(doi) en totu' la păkrat, unde ef iaşte focala şi en iaşte valoarea ghiafragmei. Apoi merem mai gheparte pe ogorul pedagojic şi spunem că unghiul ghe la carele două obiecte ghintr-o fotografie încep să facă blur şi să intre unu-n-altu cumu s-ar zice iaşte dat ghe formula sin ghe teta egal cu 1.22(unudouăşdoi) ori lambda pe de unde sin ghe teta iaşte defapt ics pe ef şi lambda iaşte lunjimea de undă a lumignii care este. Deci.

Saturday, March 15, 2008

Cand 1... 2... 3... click nu mai este de ajuns

Ce te faci cand 1... 2... 3... click nu mai este de ajuns? Peisajele, portretele, toate sunt foarte frumoase si le apreciez. Si eu mai fac peisaje din cand in cand. Portrete la fel.

Dar ce se intampla atunci cand ai idei complicate, vise complexe pe care vrei sa le transpui vizual? Nu de bani ai nevoie, asa cum s-ar crede la prima vedere, ci de oameni care iti apreciaza munca. Oameni care sunt dispusi sa faca acel pas in plus catre o fotografie ceva mai complexa doar pentru ca le place ce iese din aparatul tau. Sunt adeptul mentalitatii daca ai o idee pune-o in practica si vezi cum arata. Orice idee.

Cam greu. Noaptea in locatii dubioase. Costume. Machiaj. Lumini.

Cu siguranta cand voi gasi oameni dispusi sa faca impreuna cu mine acel pas in plus voi reusi sa pun in practica macar jumatate din ideile pe care le am. Si, daca nu gasesc, va promit o surpriza.

Friday, March 14, 2008

Inapoi la scoala

Inca mai citesc carti de fizica. Poate ii dau de cap fenomenului.

Thursday, March 13, 2008

Fenomen optic

Azi am descoperit un fenomen optic. Mai trebuie sa lucrez la el.

Wednesday, March 12, 2008

CSO

Cătălin vrea să-i zic despre CSO. CSO (color separation overlay), chroma key, color keying, green screening sau blue screening, multe denumiri pentru acelaşi lucru.

Tehnica este folosită în televiziune şi cinematografie. De exemplu vrem să aruncăm pe Heri Potăr cearceafu' care îl face invizibil. Îl luăm de ureche şi il punem în faţa unui cearceaf albastru sau verde. Să zicem că e albastru. Îl filmăm fâţâindu-se prin faţa camerei şi la un moment dat aruncăm pe el alt cearceaf albastru. Gata filmarea, îi dăm o palmă lu' Heri, îl trimitem înapoi în cuşca lui şi deschidem Adobe Premiere.

Folosind echivalentul Color Range din PS, selectăm albastrul şi îi zicem calculatorului că unde e albastru vrem să se vadă altceva. În cazul nostru, să zicem că vrem să se vadă o imagine cu un coridor din şcoala de majie sau o filmare cu acel coridor. Gata. Heri Potăr şi coridorul mirific în fundal + efect şmecher când zboară al doilea cearceaf şi aterizează pe Potăr făcându-l să dispară.

De ce albastru? Pentru că în culoarea pielii nu intră albastru. Şi nici verde.

Se foloseşte în prostie la meteo. Asta dacă prezentatorii nu folosesc plasme sau LCD-uri.
Se foloseşte în prostie în general, mult mai frecvent pe platourile TV decât pare la prima vedere.

Tuesday, March 11, 2008

Amintirile unui om bătrân

Citeam azi pe un forum nişte discuţii despre developarea filmelor alb-negru.

Mi-am adus aminte de zilele pe care le pierdeam în baia părintească transformată ad-hoc în cameră obscură. Iniţiativă deloc simplă având în vedere că propteam 5 prosoape, care întotdeauna erau curate şi parfumate, între peretele jegos de afară şi geamul termopan, şi de 2 cearceafuri împăturite în 4 pentru geamul de la usă. Şi acum prosoapele mele mai au urma geamului care le-a tocat.

Deşi am avut la dispoziţie 19 ani că să mă acomodez cu baia părintească pe lumină, niciodată nu puteam naviga fără incidente majore pe întuneric vreme de câteva ore printre chiuvetă, closet, masină de spălat şi alte nebunii. Totul este bine şi frumos până când dai cu femurul în maşina de spălat şi ţi se varsă castronul cu revelator pe pantaloni. Moment în care te sperii pentru că pe sticla de revelator este un "X" mare sub care scrie "coroziv".

Deşi nu vă pot da sfaturi pentru a vă feri de alte probleme de orientare intrinseci lipsei de lumină, probleme gen "nu acolo", ceea ce vă pot spune cu sigurantă este că emulsia pute şi ţi se lipeşte de limbă, pe când gelatina nu. Lucru bun de ştiut mai la vale.

Cu prietenii la o bere şi o pizza contemplam un videoclip filmat pe peliculă. De ce? Camera, să zicem, trăgea cu 24 cadre/secundă. Asta înseamnă că timpul de expunere al fiecărui cadru este 1/24 sec, logic. Cu timpul de expunere blocat la 1/24, este foarte greu să faci fotografii doar cu diafragma (ISO nu se pune... trebuia să schimbi pelicula) deci ai nevoie de filtre neutre şi de lumini gârlă. Şi de pre-flashing, care este un fel de magie neagră.

Şi cum stăteam noi aşa cineva îşi aduce aminte că are în debara o rola de pelicula de film A/N Ilford 35mm. Voi aruncaţi casetele de film după ce developaţi filmul din ele? Noi băgam peliculă de film în ele. Pe întuneric evident. Situaţie în care trebuie să ştii care este emulsia şi care este gelatina. Lucru imposibil de verificat în alt mod decât cu limba şi/sau nasul, ceea ce ne dădea un aer sublim de alchemişti nebuni.

Poate vă întrebaţi DE CE vroiam să folosim peliculă de film în loc de film Ilford de la magazin. Nu ştiu... pentru că puteam.

Aş putea să va spun şi cum foloseşti mai multe cearceafuri şi una bucată pisică pe post de greenscreen sau bluescreen pentru CSO sau chroma key (îi zice în multe feluri) dar deja s-a făcut târziu.

Monday, March 10, 2008

Cele 4 păgini

Am primit cele patru păgini. Dacă eraţi cumva curioşi ce conţin am pus una mai sus. Le-am scos A3... şi le-am lipit de perete. Răceala aproape a trecut. Mâine redeschid Photoshop-ul.

Sunday, March 9, 2008

Flashback

Acum foarte mult timp eram la munte şi stăteam cu S. la 2 dimineaţa afară în faţa căşii, napădiţi de molii grotesc de mari şi alte insecte scabroase, uitându-ne ca doi îndrăgostiţi ce eram, cu gura căscată, la cer. Cu sigurantă eram singurii îndrăgostiţi pe o rază de cel puţin 5000 km care puteau depista vânătorul (Orion) care, împreună cu cei doi câini de vânătoare ai săi, Canis Major (constelatie în care se afla Sirius sau Alpha Canis Majoris, cea mai luminoasă stea de pe cer) şi Canis Minor, stătea la pândă pe malul râului Eridanus, râu ce curge din cupa Vărsătorului, urmărind Taurul.

Imi aduc aminte că S. mi-a arătat-o pe Cassiopeia (nevasta lui Cepheus) care era o regina foarte frumoasă dar arogantă si orgolioasă. Aceasta spunea că ea şi Andromeda (fata ei) erau mai frumoase decât toate Nereidele. La auzul acestor vorbe Poseidon şi-a ieşit din minţi şi l-a trimis pe monstrul Cetus să distrugă regatul lui Cepheus. Speriaţi, Cepheus şi Cassiopeia au consultat un oracol de la care au aflat că singurul mod în care îl pot îndupleca pe zeul mării este să o sacrifice pe Andromeda. Aceasta a fost legată la malul mării de o piatră şi lasată acolo la mila lui Cetus. Dar Perseus a venit la timp, a salvat-o şi într-un final au ajuns soţ si soţie. Poseidon a pedepsit-o pe Cassiopeia să stea jumătate de an cu capul în jos (Cassiopeia este în apropiere de Polaris).

Mă uit pe geam şi văd Sirius, Orion, o stea din Canis Minor, o stea din Taur... şi cam atât. Pe la 1 jumătate o să pot vedea câteva din Gemeni... şi pe Marte dacă nu m-a lasat astronomia.

Toate constelaţiile astea îmi dau o idee. Poate vă dau şi vouă.

Saturday, March 8, 2008

Fara titlu

Macar am scapat de febra... sa zicem.

Friday, March 7, 2008

Fara titlu

Bolnav cu febra, Photoshop inchis pana ma pun pe picioare.

Thursday, March 6, 2008

06/03/2008

- Baiatul de la internet, saracul, era cam de pe alta planeta. Totusi, am net... doar la mine in camera... router-ul trebuie sa-l configurez eu. Asta deoarece configurare router nu intra in fisa postului meu.

- Faptul ca nu am gasit o persoana care sa-mi printeze 4 (patru) pagini AZI, insemna fie ca nu am prieteni saritori si detinatori de imprimata, fie ca toti prietenii mei sunt foarte ocupati, fie ca toata gargara cu secolul tehnologiei este doar... gargara si ca un om banal ca mine nu poate printa 4 pagini cand are nevoie.

- Functioneaza DVD-ul cu tutoriale... ala venit tocmai din Canada.

Wednesday, March 5, 2008

Prima luce



Un draft (da... e draft) pe care cu siguranta il voi imbunatati in zilele urmatoare.

Tuesday, March 4, 2008

Trist dar adevarat

Cum azi mai toata ziua am platit facturi, cand am ajuns acasa starea de spirit necesara muncii lipsea cu desavarsire. Deci am stat. Si cum stateam mi-a venit asa, ca prin vis, sa rad. Oare de ce fotografii jenante cu ozeneie sunt pe bune frate dar un portret foarte bun este intotdeauna Photoshopat? Asta nu voi intelege niciodata.

Monday, March 3, 2008

Lumea mea

Pe 10 martie se modernizeaza provider-ul de net si pana atunci trebuie sa vina cineva sa-mi schimbe modemul. Facem pariu cine nu mai posteaza dupa 10 martie?

In alta ordine de idei, ce faci cand iti vine din Canada DVD-ul cu tutorialu' Photoshop si... nu merge?

Mai lucrez la Draft...

Sunday, March 2, 2008

Intrebare

Daca lucrez 10-16 ore/zi la calculator si dorm doar cand raman fara idei si am nevoie de cosmaruri care sa ma inspire nu este just sa cheltui mai multi bani pe calculator decat pe orice altceva? Ma rog, echipamentul foto face parte din alta categorie de cheltuieli pe care nu o iau in considerare.

Nu stiu de se se uita lumea stramb la mine cand aud ca vreau sa-mi iau mouse de 5 milioane...

Saturday, March 1, 2008

Draft