K.I.S.S.

Doulfe mi-a spus că pleacă în Barcelona şi m-a rugat să-i dau nişte îndrumări fotografice pentru că Barcelona este, evident, printre altele, sinonim cu Gaudi.

Pentru că prostul de mine nu a mai fotografiat arhitectură sau elemente de arhitectură de cel puţin jumătate de an am început să caut, prin 100 gigi de RAW-uri, fotografii din cretacic. Uitându-mă peste ce făceam acum câteva luni, în timp ce mă oripilam desigur, mi-am dat seama de câteva lucruri pe care, personal, nu le-aş mai face niciodată.

În primul rând, nu aş mai fotografia ziua în 'miaza mare niciodată. M-aş duce dimineaţa, seara, când este înnorat bine de tot şi în special când plouă sau imediat după ce a plouat şi incă este înnorat. Cu o singură excepţie. Când vreau în mod expres umbre ce necesită lumină dură de 13 PM. Nu cred că mai trebuie să subliniez necesitatea unui trepied când fotografiezi pe vreme înnorată.

În al doilea rând, nu aş ieşi pe uşă fără un filtru de polarizare. În principal pentru că elimină reflexiile de pe toate suprafeţele. Chiar şi de pe cele care aparent nu reflectă nimic. Cum ar fi asfaltul. Evident întunecă şi cerul iar asta place ochiului acestui fotograf.

În al treilea rând K.I.S.S. Este un acronim pentru Keep It Simple Stupid. Nu vrem fotografii de arhitectură în care apar maşini, oameni, copaci, copii cu baloane şi clovni sau ce se nimereşte să fie prin zonă la momentul respectiv. Cu o singură excepţie desigur. Când vrem în mod expres asta.

Cât despre compoziţie şi alte alea nu pot spune decât faptul că singurul scop este să faci o fotografie care să-ţi placă ţie. Pentru mine este imposibil. Alţii reuşesc în 5 minute şi pleacă mai departe.

Nu contează A/N sau color pentru că fotografiem RAW. Cel puţin asta sper că facem.

Mai jos dau 3 exemple, umile, din cretacic, de ce şi de ce în fotografia mea, umilă, de arhitectură.

Uşă din zona Magheru-Romană de pe un traseu frecventat zilnic de un număr inestimabil de oameni. 20% dintre cei chestionaţi au reuşit să o identifice.

Bucată din hotelul Intercontinental Bucureşti. 50% dintre cei chestionaţi nu mă cred nici în ziua de astăzi când spun asta.

30% dintre cei chestionaţi nu au reşit să cuprindă cu mintea faptul că fotografia din dreapta reprezintă obiectul din stânga văzut din spate.

Umila mea concluzie? Ia Intercontinentalul şi încearcă să faci în aşa fel încât să nu creadă lumea că aia ai fotografiat.

Update: Doulfe m-a întrebat ce poate face, mai specific, cu obiectivul ei umil. Adică un 18-55 mm. Deşi eu aş folosi un 10-22 mm şi un 85mm sau 100mm (pentru perspective interesante), folosim ce avem şi poţi face cu un 18-55mm ce poti face cu orice alt obiectiv. Nu vreau să intru în detalii tehnice. Contează cum vezi tu arhitectura respectivă. Poţi face fotografii geniale cu un 18-55mm fără nici o problemă. Depinde de fotograf nu de obiectiv. Un filtru de polarizare decent pentru obiectivul tău este ăsta. Polarizare circulară HOYA 58mm. Dacă vrei să se inţeleagă ce ai fotografiat, fotografiezi în aşa fel încât să se înţeleagă :) De exemplu în fotografia mea hotelul Intercontinental nu a fost recunoscut de unii pentru că nu apar elemente de referinţă. Dacă îl fotografiam de vis-a-vis şi apărea în întregime nu mai era nici o problemă. Dacă nu ai trepied înainte să iesi din casă scoţi aparatul pe geam şi verifici dacă este destulă lumină afară. Ştii regula cu expunerea. Timpul de expunere maxim este (focală+focală/2) secunde.

Update2: Fotografie de arhitectură pe ceaţă. Cred că arată foarte interesant.